Straina is:
Feel the rain on your skin
No one else can feel it for you
No one else can speak the words on your lips
Drench yourself in words unspoken
Live your life with arms wide open
Today is where your book begins
The rest is still unwritten
N-am mai putut. Nenorocit vis.. credeam ca asta e NOAPTEA. Noaptea in care dorm. Am frecat-o aiurea pe net o vreme si apoi am terminat o carte: 69 de ionut chiva. Mi-a lasat un gust amar. E foarte actuala.. cotidiana pana la dezgust. Viata underground a unor tineri bucuresteni. Futai in grup showuri porno ptr libidinosi cu tot ce implica asta. Decadere, mizerie, curve, homosexuali. Tot tacamul. Prea multa luciditate, prea mult drog. A fost mai rau ca Dostoievski. Acolo mizeria era intrerupta doar de crima si pierzania era evidenta. Aici nu. Parca te trage ceva intr-o camera obscura si ii vezi in flash-uri pe poponari, simti sangele din gura personajului, mirosi putregaiul din el, si o termini in spitalul 9, o papusa masculina sodomizata pana la inconstienta.
Inceputul nu tradeaza finalul. Limbajul colocvial si amestecul de engleza, muzica si actual ar trada o existenta mai degraba complicata decat acea avalansa de violenta si sordid, organizata intr-un discurs afectiv-grotesc. Ce actual e imoralul. Ce pervers. Atat de bine mascat de un oras multidimensional.
“Nu va speriati, doamna, e groaznic” (Eugen Ionescu) e motto-ul unui capitol. Si este groaznic! Atrocitatea postmodernista e salvata doar de umorul negru dar gustabil. El te ajuta sa nu cazi prada imaginilor si sa continui sa citesti, el iti salveaza interiorul dezgustat si te poarta prin ruini de vieti pana in final. Ramai cu un gust nedefinit. Te-a lovit o alta lume, dezmembrata de boem si concentrata in vicii.
…Cut off my lips,
Smash my fingers,
Tear my thoughts,
Break me down!
Come crashing in
Into my little world...
.................................................................
Later edit: In need of something new! I get bored of dying my poor hair... Spear him of more grief. I am cute as a redhead:P
Cand e cazul sa fii sincer si cand nu?Ok.. So iti traiesti viata in mod inconstient. Ti-o iei inevitabil in si anume.. bot. Ti-o iei o data, a doua oara, a treia oara.. bla bla (esti mai dobi si nu te saturi repede). De fiecare data iti promiti ca nu te mai atasezi. Ca o sa fii mai dur in a judeca oamenii, nu te vei mai incanta dupa aparente and so on. Pana intr-o zi cand ti se umple paharul. Descoperi ca brusc nu mai esti la fel. Ti s-a rupt ceva, s-a blocat o teava prin sistemul tau. Nu ti se mai pompeaza incredere prosteasca. Mai mult, te vezi cu supapa de venin deschisa. Si improsti cu ironie si sarcasm pe unde nimeresti. Flegmezi caustic orice relatie.
Sa zicem ca e buna strategia asta (in majoritatea cazurilor de relatii noi interumane). Problema e ca in timp devii prea bun. Ti se slefuieste abilitatea de a reduce pe oricine la nimic. Ai un subtitut pentru orice gand intim. Un nou alfabet.
„Am nevoie” => „Mi-e indiferent”
„Ma doare” => „Nu imi pasa”
„Stop!” => „This is the best u can do? Hit me harder.. grandma!”
„Plang” => „:))”
Cum iti dai seama cand e cazul sa te opresti? Sa taci sau chiar sa-ti depasesti noile granite impuse si sa fii...sincer. Cum stii cand e bine sa te inarmezi cu ceva curaj si sa risti sa spui: „Hmmz.. Nici eu nu sunt prea ok”
Bon.. daca e sa ma iau dupa legile lui Murphy, ne hotaram sa ne deschidem in cel mai prost moment cu cea mai nepotrivita persoana. Totul pentru a ne lovi iar si a desconsidera orice probabilitate de a lasa altadata garda jos. Atunci hai sa uitam sa fim noi! Nu e mai sigur? Asa sigur nu ne va mai rani nimeni niciodata. Cum ar reusi cand avem un asa scut?
Pana acum nu-mi regret reticenta. Poate pentru ca nu-mi pot imagina „cum ar fi fost daca...?”. Poate pentru ca nu am simtit sa ma mai deschid cuiva. Sau poate si tu esti la fel ca mine... Ne vom uita rapid, nu am insemnat nimic, n-am lasat nici o urma. (What was the point of us anyway? I too don’t get it.) Ne vom gasi incompatibilitatile si ne vom lasa orbiti, ne vom elibera lasciv mintea si trupul. Desfat vremelnic.
Imi pare rau, nu meriti sa te ranesc cu rautatea mea. E mai bine sa te indepartezi de mine. I’m bad for me, but for you I’m fuckin’ poison.
:*
O viata noua. Totul de la inceput. O foaie goala si un stilou. Da.. old fashioned. Imi vreau viata o foaie goala.
Aproape ca uitasem ce gust fenomenal au buzele tale. Voi fi lame si iti zic: m-as hrani ptr totdeauna cu ele!
Sunt fauritoarea de iluzii. Tes povesti in mijlocul Nimicului. 
Ma urasti indeajuns ca sa ma biciuiesti din cuvinte. E usor cand esti asa departe, cand nici nu mai stii cine sunt, cand tot ce vezi e o carcasa goala. Crede ce ti-ai impus atata timp, e mai bine pentru tine.
O sa ramai acelasi copil tembel. De ce vrei sa te schimbi? Asa esti tu, prostutza! Faci gafe, spui ce nu trebuie, ai prea multa incredere, iubesti chiar si cand urasti. Nu mai incerca sa te prefaci. Nu vezi ca esti mai pierduta ca niciodata? Ai atatea masti, ti-ai construit atatea personalitati incat nu mai stii cine esti cu adevarat.
Nu am invatat nimic, am examen in 2 zile, nu m-am deranjat nici macar sa fac rost de toate materialele. Citesc ca apucata pana pe la 5 dimineatza. Azi-noapte spre exemplu studiam teoria haosului pe wikipedia in timp ce vizionam Bridget Jones si terminam o carte. Ca sa vezi! Sunt capabila de super multi tasking (cand e vb de orice altceva in afara de facultate;) ). Chestia asta sigur o sa imi salveze perspectivele profesionale.
Spune-mi!