"Sunt o fiara cu un zambet grotesc, ce se aduna in ea insasi pana la iluzie si se dilata pana la infinit, ce moare si ce creste in acelasi timp, incantata intre nimic si tot, exaltata intre speranta nimicului si disperarea totului, crescuta in parfumuri si otravuri, arsa de iubire si de ura, nimicita de lumini si de umbre. Simbolul meu este moartea luminii si flacara mortii. In mine se stinge tot ceea ce e sclipire, pentru a renaste in fulger si in trasnet. Si intunericul insusi nu arde el in mine?" (E. Cioran).
#
Bleeded by:
Straina! :
2 februarie 2008 la 02:51