Feel the rain on your skin
No one else can feel it for you
No one else can speak the words on your lips
Drench yourself in words unspoken
Live your life with arms wide open
Today is where your book begins
The rest is still unwritten
Conceptul de Don Juan este gresit perceput cel putin in Romania. Don Juan iubeste femeia. El nu este doar un cuceritor oarecare pentru care conteaza cantitatea. Don juanii autohtoni habar n-au pe ce lume traiesc. Pentru ei conteaza sa o bage cat mai repede in pat si apoi .. “NEXT!” “U must understand love to give love” iar asta inseamna don juan. Nici o femeie care i-a trecut prin pat nu l-a regretat. Toate au ramas cu o poveste cu experienta in sine, caci erau perfect constiente de efemeritatea ei. Don Juan nu e de pastrat. E un damnat prin excelenta, un depravat ce-si expune sincer frivolitatea si cu asta cucereste. Construit ptr a fi intr-o permanenta cautare a perfectiunii, a fericirii dincolo de banal.
Acum ca abordez subiectul asta imi dau seama ce ciudat este. Imi doresc o personalitate antitetica aidoma mie. Un om cu o mie de fete (nu un ipocrit insa). Vreau sa am un tamp care sa ma sune la 3 dimineatza, sa imi zica sa imi fac bagajul pentru ca in o ora vine si ma ia, ca o sa prindem trenul de 5 spre nicaieri. Vreau un om nebun cu care sa fac tot ce-mi trazneste mintea, dar cu care sa pot petrece seri “plicti” la tv doar noi doi (si o sticla de vin) in paturici:P Ideea ar fi sa nu fim intr-o goana permanenta. Sa stie cand e momentul de altceva. Sa nu ma lase sa ma plictisesc.
Intotdeauna m-au fascinat „baietii rai” cei misteriosi. Asa percep eu puterea cred: detasarea de societate, individualismul (nu cultul personalitatii insa), rebeliunea. Toate neduse la extrem. Si revin la dualism: rebelul asta ar trebui sa fie si mascarici din cand in cand. Da... stiu ca v-am pierdut. In principiu totul se rezuma la: