Aproape ca uitasem ce gust fenomenal au buzele tale. Voi fi lame si iti zic: m-as hrani ptr totdeauna cu ele!Imi mai simti parfumul? Stiu ca da. Mereu te-ai plans ca ramai mult cu el pe tine dupa ce ne vedem. De ce iti e asa greu? De ce iti era asa frica de sarutul ala? Mi-ai zis ca sunt o ispita a raului. Haha! Parca erai mare si tare, te-am luat in brate si ai devenit mik si nesigur. Ce-i cu mesajele la 3 dimineata? De ce te mai gandesti la mine. Ai lucruri mai importante de facut! Revino-ti!!Mi-am dat seama azi ca mereu povestea noastra va fi incompleta. Asta e. Incetez sa mai caut un final, sa ma mai gandesc la o continuare. Povestea noastra se va continua poate in alta viata. Problema sunt acum eu! Ce am devenit. Uneori ma sperii. Prea rece, prea miserupista. E adevarat ce ti-am zis azi. Am ramas fara suflet. L-am pierdut pe drum o data cu tine.
Sunt fauritoarea de iluzii. Tes povesti in mijlocul Nimicului. Sunt o piatra. Prea incercata de timp pentru a mai fi ranita. Prea defecta pentru a mai crede in voi.Sunt un vierme blocat la conditia de larva. Niciodata fluture!Asta sunt eu acum. Exist in zadar. Ma prefac ca simt si altceva decat gustul amar al sortii. Te mint ca lumea mi-e roz cand totul e bezna. Am mastile mereu pregatie. Voi fi copil, femeie, prietena si clovn. Poti fi orice cand esti nimic. E usor sa pictezi o panza goala. ...................................................
"Dar n-o ascultam. Ma gandeam la altceva - la ceva nastrusnic. - Stii ce mi-ar placea mie sa fiu? am întrebat-o. Stii ce-as vrea sa fiu, daca as putea s-aleg? - Ce? Si nu mai înjura. - Stii cîntecul ala: Daca cineva prinde pe careva venind prin lanul de secara.Mi-ar placea... - E Daca cineva întalneste pe careva venind prin lanul de secara, spuse Phoebe. E o poezie de Robert Burns. - Stiu ca-i o poezie de Robert Burns. Avea dreptate.E "Daca cineva întalneste pe careva venind prin lanul de secara". Dar atunci nu stiam. - Am crezut ca-i Daca cineva prinde pe careva, i-am zis. In orice caz, în mintea mea am vazut o multime de copii mititei jucînd un joc în lanul întins de secara. Mii de copii - si nimeni în jur, adica nici un om mare, în afara de mine. Si eu stau la marginea unei prapastii ametitoare. Si stii ce fac? Prind copiii sa nu cada în prapastie. Vreau sa spun, cand alearga si nu se uita unde merg, trebuie sa le ies în cale si sa-i prind. Asta as face toata ziua. As sta de veghe în lanul de secara. Stiu ca-i o nebunie. Dar e singurul lucru care m-ar tenta. Stiu ca-i o nebunie."
